Într-o zi de vineri, când parinţii erau plecaţi la servici, m-am gândit sã fac curãţenie în camerã, pentru a îi face o bucurie mamei .Eram acasã doar cu fratele meu Mihai.
Dupã ce am terminat treaba, am început sã mã joc cu o minge. Imediat a intrat în camerã Mihai, deranjat de zgomotul creat. M-a rugat sã încetez deoarece îl deranjeazã zgomotul. Nu l-am ascultat si am început iar, deoarece nu aveam ce face.
În scurt timp mingea aruncatã de mine a lovit vaza din camerã, la care mama tinea foarte mult. M-am îngrijorat deoarece nu ştiam cum va reacţiona mama la aflarea veştii.
Ajungând acasã, aceasta era prea ocupatã sã observe cã vaza ei lipsea. Astfel m-am prefãcut cã am uitat de ea şi nu i-am mai zis, dar Mihai m-a indrumat spre decizia cea bunã, de a o anunţa pe mama de fapta facutã. Atunci am realizat cã am fãcut o greşealã ce trebuia reparatã. I-am zis mamei, iar aceasta m-a iertat, dar pentru cã nu l-am ascultat pe Mihai, am fost pedepsitã. M-am gândit cã nu o sã mai incalc regulile si am sã ascult sfaturile celorlalţi din jur.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu