Un condamnat la moarte primeşte de la călău o ofertă de scăpare ce pare a nu avea nici un sorţ de izbândă. Călăul propune să pună într-o traistă două bile, una albă şi una neagră. În faţa mulţimii ce asistă la execuţie, condamnatul va scoate o bilă la întâmplare. Dacă bila este albă, atunci este iertat. Daca este neagră, atunci este executat. Totuşi, de fapt călăul plănuise ca în traistă să pună doar două bile negre, iar secretul acesta ajunge la urechile condamnatului înainte de execuţie. Ştiind aceasta, poate reuşi el să scape din situaţia aparent fără ieşire, de a fi executat ?
Răspunsul corect:
Cum în sac sunt două bile de aceeaşi culoare, nu mai este vorba de şansă. Este vorba de a căuta soluţii care în orice caz ar funcţiona la fel. În sac sunt două bile negre. Orice bilă ar fi extrasă, ea ar fi neagră şi în sac ar mai rămâne una neagră. Dorinţa călăului este ca mulţimea adunată să creadă că prizonierul a scos culoarea neagră, iar dorinţa prizonierului este să convingă mulţimea că el a scos culoarea albă.
Acum, dacă prizonierul scapă din plasă o bilă neagră şi o arată publicului, atunci publicul presupune automat că în sac este o bilă albă şi atunci prizonierul va fi ucis. Atunci, această soluţie evidentă duce la moarte sigură. Prizonierul trebuie să schimbe atunci ceva. Ce anume poate să schimbe? Păi, soluţia ce vine imediat în minte este ca să nu scoată el bila, ci călăul! Dacă el scoate o bilă neagră, înseamnă că mulţimea va crede că în sac mai era o bilă albă, care îi rămâne prizonierului, deci acesta scapă de condamnare. Ehe, ar fi prea frumos să fie adăvărat! Numai că nici călăul nu este prost şi va refuza.
Ei bine, aici vine şmecheria. Prizonierul nostru ia plasa în mâinile lui, se îndepărtează câţiva paşi de călău, scoate o bilă, o ţine în mână, dar nu deschide mâna şi nu o arată mulţimii. Imediat apoi, prin surprindere, aruncă plasa în mijlocul mulţimii. Mulţimea caută în plasă, găseşte o bilă neagră şi presupune că prizonierul are în mână o bilă albă. Prizonierul scapă aşadar de la moarte.
Gândirea logică si viaţa reală nu sunt două orbite separate. Logica este singurul mijloc al omului pentru a stăpâni problemele realităţii-Ludwig Von Mieses
Răspunsul corect:
Cum în sac sunt două bile de aceeaşi culoare, nu mai este vorba de şansă. Este vorba de a căuta soluţii care în orice caz ar funcţiona la fel. În sac sunt două bile negre. Orice bilă ar fi extrasă, ea ar fi neagră şi în sac ar mai rămâne una neagră. Dorinţa călăului este ca mulţimea adunată să creadă că prizonierul a scos culoarea neagră, iar dorinţa prizonierului este să convingă mulţimea că el a scos culoarea albă.
Acum, dacă prizonierul scapă din plasă o bilă neagră şi o arată publicului, atunci publicul presupune automat că în sac este o bilă albă şi atunci prizonierul va fi ucis. Atunci, această soluţie evidentă duce la moarte sigură. Prizonierul trebuie să schimbe atunci ceva. Ce anume poate să schimbe? Păi, soluţia ce vine imediat în minte este ca să nu scoată el bila, ci călăul! Dacă el scoate o bilă neagră, înseamnă că mulţimea va crede că în sac mai era o bilă albă, care îi rămâne prizonierului, deci acesta scapă de condamnare. Ehe, ar fi prea frumos să fie adăvărat! Numai că nici călăul nu este prost şi va refuza.
Ei bine, aici vine şmecheria. Prizonierul nostru ia plasa în mâinile lui, se îndepărtează câţiva paşi de călău, scoate o bilă, o ţine în mână, dar nu deschide mâna şi nu o arată mulţimii. Imediat apoi, prin surprindere, aruncă plasa în mijlocul mulţimii. Mulţimea caută în plasă, găseşte o bilă neagră şi presupune că prizonierul are în mână o bilă albă. Prizonierul scapă aşadar de la moarte.
Gândirea logică si viaţa reală nu sunt două orbite separate. Logica este singurul mijloc al omului pentru a stăpâni problemele realităţii-Ludwig Von Mieses
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu